Monarhia Constituțională


În România, un reper important pentru monarhia constituțională este Regele Ferdinand I, Întregitorul, care a adoptat Constituția din 1923 considerată ca fiind cea mai democratică lege fundamentală europeană din acele timpuri.
Primul monarh constituțional a fost Regele Carol I, care a pus bazele sistemului politic constituțional, a contribuit la modernizarea rapidă a statului român și la dezvoltarea societății românești .
Regele Ferdinand a realizat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și a actualizat Constituția din 1866 adoptând legea fundamentală din 1923.
Constituția adoptată în anul 1866 în timpul Regelui Carol I și Constituția adoptată în anul 1923 în timpul Suveranului Unirii au avut un rol important în reglementarea din punct de vedere normativ, legislativ, administrativ, a rolului de mediator al monarhului pe scena politică.
Monarhul care s-a întors la monarhia constituțională, după o pauză în care Carol al II-lea a condus sub regimul cunoscut sub numele de ”dictatură carlistă”, a fost Regele Mihai I. La 31 august 1944 s-a revenit la Constituția din 1923.
Monarhul nu este reprezentant al unui partid politic. Situându-se deasupra partidelor politice și fiind independent de acestea, rolul monarhului este de a arbitra, a „modera” echidistant, de a stabili un echilibru între partidele politice aflate în concurență pe scena politică. Astfel, monarhul este un simbol al unității poporului, iar monarhia constituțională aduce dezvoltare durabilă, stabilitate politică și economică.
În continuare, recomandăm lecturarea articolului 7 avantaje ale monarhiei constituționale, o analiză a tinerilor din Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei.

De ce monarhie în România?

De ce avem din nou nevoie de Monarhie constituțională în România (cu un Rege sau o Regină pe Tronul țării), așa cum a existat înainte de instalarea abuzivă a regimului comunist, în anul 1947? Puteți afla mai multe aici: